Ziua Naţională a României la Villafranca di Verona, 2012

Aşadar, a sosit şi ziua cea mare, sărbătorirea Zilei Naţionale a României la Villafranca di Verona. În organizarea „Centro d’ascolto per la comunità romena”, asociaţiei socio-culturale „momento zero” şi a Centrului Cultural Românesc din Ostiglia (MN). Cu sprijinul Primăriei din Villafranca di Verona şi a preotului Dumitru Petrovan, precum şi a fraţilor de la Conventul Franciscan din Villafranca.

În primul rând ţin să mulţumesc personal tuturor celor care au făcut posibil acest eveniment, voluntarilor strânşi în jurul părintelui Petrovan, o mână de inimoşi care au dăruit bani, timp şi nervi timp de mai bine de o lună, dar cu o ultimă săptămână masacrantă, în care ne-am culcat târziu şi ne-am trezit devreme. Nu le scriu numele pentru că mă tem să nu las pe cineva pe dinafară. Ar fi nedrept.

 

Aşadar manifestările s-au deschis cu un „Te Deum” oficiat de protopopul greco-catolic de la Veneţia, Vasile Alexandru Barbolovici împreună cu preoţii Andrei Meseşan de la Ostiglia şi, bineînţeles, părintele Petrovan. Apoi am plecat în procesiune la Castelul Scaliger din oraş unde urma să se desfăşoare un spectacol artistic susţinut de ansamblul „Plaiurile Dornelor” din Vatra Dornei. Înainte de spectacolul propriu zis am avut onoarea de a asculta salutul primarului din localitate, Mario Faccioli, ai responsabililor din Consiliul Local pentru Cultură şi Activităţi Sociale, Riccardo Maraia şi Maria Cordioli. După care eu am amintit coordonatele principale ale evenimentului de la 1918, precum şi un punct de vedere personal în ceea ce priveşte data Zilei Naţionale a României, consider oportun să revenim la 10 Mai ca Zi Naţională, dar despre asta discutăm cu altă ocazie. Având în vedere că în sală erau prezenţi şi mulţi prieteni italieni, am vorbit în italiană. Tot în italiană a fost prezentat şi restul spectacolului.

Apoi a urmat spectacolul, iar copiii de la “Plaiurile Dornelor” au pus suflet în ceea ce au făcut. Au fost oameni cu lacrimi în ochi şi noduri în gât. Un adevărat regal artistic: cântece patriotice, dansuri populare din mai multe zone folclorice, colinzi, obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou. Ba chiar şi Florin Piersic s-a făcut auzit, că nu l-a văzut nimeni e o altă poveste. O poveste pe care cel mai bine o ştie un ciocoflender, membru al ansamblului condus de Vasile Moroşan. Într-adevăr  “aceşti copii vin să spele acolo unde au murdărit alţii”, după cum bine spunea Cătălin Mustaţea, unul din promotorii principali ai evenimentului, făcând referire la nelegiuirile multor români din Italia.  La sfârşitul spectacolului artiştii au coborât printre spectatori şi s-a încins o horă mare.

 

Au fost în sală olteni, moldoveni, ardeleni, basarabeni, bănăţeni, dobrogeni etc. dar diferenţele s-au şters, erau toţi români şi erau bucuroşi să fie împreună. Au fost multe familii, mulţi copii.Lumea a rămas în sală, mai bine zis în cort, târziu după terminarea spectacolului, am mâncat şi am băut împreună, era o atmosferă …ca la Crăciun. Merită amintit că deşi erau prezenţi peste 600 de persoane (estimare personală), nu s-a înregistrat nici un eveniment nedorit, nici un incident, n-am văzut nici un carabinier sau poliţist municipal. Românii au demonstrat că ştiu să sărbătorească şi să petreacă în mod cât se poate de civilizat.

Ţin să amintesc o poveste dintre atâtea altele din această seară frumoasă: unul dintre mulţii prezenţi cu care (sper) m-am împrietenit mi-a zis la un moment dat: “îl vezi pe X ? Este fiul surorii mele, l-am crescut ca pe un copil, la un moment dat s-a supărat pe mine şi nu ne-am mai vorbit vreme de 7 ani. Ne-am întâlnit aici astăzi şi ne-am strâns mâna. Acum vorbim din nou.” De-ar fi fost doar atât şi tot ar fi meritat tot efortul depus pentru această seară.

Pentru mai multe fotografii şi video (în viitor) de la eveniment accesaţi pagina de facebook a Parohiei Villafranca apăsând aici.