Arhiva

Posts Tagged ‘comunitatea românească din Villafranca di Verona’

Și Afară ca în țară!

2 Decembrie 2013 2 comentarii

Am auzit că în România s-a desfășurat o campanie cu tâlc intitulată  ”Vreau o țară ca Afară!”  Prin ”afară” înțelegând lumea civilizată, Europa, America de Nord, poate Australia, Noua Zeelandă etc. Sperăm că inițiatorii acestei campanii nu au luat ca model românii de-”afară”.

foto: www.vreauotaracaafara2012.wordpress.com

Vreau o țară ca afară!

Întreaga galaxie a asociațiilor românești din Italia se învârte în jurul ”brand”-ului național al momentului: mici și manele. Mă rog, adăugați voi variațiunile pe aceeași temă: sărmăluțe, muzică populară, adăugați bere cât încape etc. În jurul asociațiilor și mai ales în spatele lor, se învârt tot felul de gușteri mari și mici puși pe căpătuială, foarte dornici de a-ți smulge două trei lacrimi pe teme de bun simț (zile naționale, parohii românești, ajutoare pentru nevoiașii din țară sau chiar din Italia, femei bătute de soții/concubinii lor bețivi, repatrieri de români decedați printre străini, reprezentarea românilor în cadrul instituțiilor italiene sau românești), dar de fapt, vai, scopul lor final este același: cum să-ți poată vinde un mic și o manea. Cum să-ți scoată doi creițari din buzunar. Sigur, o parte din bani o să ajungă acolo: la ziua națională, la parohie, la nevoiașul din țară etc., dar ei, gușterii, o să găsească o modalitate de a te  ”face”. O să aibă mereu ceva de oferit la cele mai bune prețuri: o pizzerie unde să te duci în scopuri caritabile, un ansamblu de dănțăuși care tocmai face un turneu prin Italia, o firmă de transport care te poate servi la cele mai bune prețuri, un furnizor de telefonie, completarea formularelor 730 la juma de preț, un ceva, orice. Apoi, întâmplător, afli că pizzeria este a unui prieten de-al gușterului, dănțăușii sunt în combinația lui, vânzătorul de telefonie așijderea. Deci și dacă nu i-a intrat nimic direct în buzunar, și-a aranjat niște pile. Totul în așteptarea mirosului îmbietor de mici. Răbdare, tinere, o să ajungi și acolo, ai răbdare. Iar dacă după multă răbdare, multe minciuni, multe minciuni, tot nu reușești să vinzi micii mult doriți, pentru că terenul este deja ocupat de alți gușteri, atunci încerci altceva: vinzi micii cu scopul declarat de a promova România, Transilvania, Muntenia, Moldova etc. ,”vai țărișoara noastră”, Caragiale unde ești? Nu le scapă aproape nimic: Moș Crăciun lucrează pentru ei, Sfântă Măria și ea, ”Ferragosto”, Noapte Albă, Halloween, tot, râul, ramul. Fum să iasă, că micii și manelele sunt pe-aproape. Îți spun că ei vor să dea românilor undițe, nu pești,  cu alte cuvinte să îi ajute să se descurce singuri, să nu aștepte de la alții. Dar undițele rămân încâlcite undeva în promisiunile lor electorale, iar la orizont apar …micii. Din aceste cauze m-am ferit întotdeauna de asociațiile de români, ba chiar și de unii români din Italia. Anul trecut, am întors foaia: împreună cu mulți români inimoși și generoși, în jurul unui preot deosebit, am organizat Ziua Națională a României la Villafranca di Verona. Detalii aici. A fost un succes nu doar de public, a fost un succes pentru că a avut acel farmec pe care-l au începuturile, speram într-un început comunitar, al unei asocieri curate, de oameni fără scopuri ascunse. Majoritatea organizatorilor nu am avut niciun interes direct, dacă nu cel de a promova solidaritatea între românii din Villafranca și împrejurimi. Sigur că au fost costuri și nu puține, am organizat totul cu bani mulți de la oameni puțini, anonimi până la urmă. Au ieșit în schimb în evidență, ca uloiul pă păsulă, doar …câți? Spuneți voi!

Apropos, nu vi se pare ciudat că în ultimii ani serbările naționale la românii din Italia s-au înmulțit ca prin minune? Și că se dă un adevărat ”război” pe săli de spectacol, pe date, pe cântăreți etc.? Voi chiar credeți că organizatorii acestor ”feste” sunt năpădiți de sentimentul național? Dacă îi întrebați ce se sărbătorește la 1 Decembrie sunt șanse să vă dea un răspuns incomplet, într-o română aproximativă. Vă vine să credeți câte zeci de mii de euro le intră în buzunare la o ”zi națională”? În tot acest timp ați văzut o situație financiară a vreunei astfel de asociații?  V-a spus cineva vreodată cât a costat x,y, z cheltuieli pentru o sărbătoare sau alta? Nu, pentru că dă cu rest. Iar restul intră în buzunare… Nu la Moș Crăciun! Iar ambasadele, consulatele? Parcă sunt atrase de nebuloasele astea, important pare a fi doar să te urci pe scenă și să intonezi imnul național (eventual fără versuri, ca fotbaliștii). Iar la centrala MAE toate astea trec drept activități de reprezentare a românilor din străinătate! Vă rog să mă scuzați, am greșit,  termenul corect este ”românii de pretutindeni”! Există chiar un minister cu același nume, iar pentru anul viitor acestor gușteri din as0ciații li s-au promis 5 milioane € cu condiția să se asocieze între ele. Detalii aici. Să fie mai ușor de controlat de guvernul de la București. Să mai sifoneze și banii statului român, nu doar a fraierilor din Italia. Ei bine, eu l-aș numi Ministerul Cumpărării Voturilor Românilor din Străinătate. Sau, cu voia dvs., a românilor de pretutindeni. Nu vă prefaceți că nu știați că anul viitor sunt două campanii electorale: una pentru Parlamentul European, aici nu-i miză prea mare. Dar vin prezidențialele, iar ultimul președinte român cică a fost decis de voturile românilor  ”de pretutindeni”.

PS: Când spun ”întreaga galaxie a asociațiilor” nu vă gândiți chiar la 100%. Un procent exact cine ar putea da? Oricum, mă tem că suntem în marja de eroare. Rândurile de mai sus nu sunt o resemnare, nu sunt o invitație la non-implicare. Dimpotrivă, vă chem pe toți cei care puteți să faceți ce vă stă în puteri. O mai mare implicare a comunității românești în Italia (sau aiurea), nu strică. Ceea ce însă vă rog din răsputeri este să nu vă lăsați înșelați de nimeni! Cereți lămuriri, cereți CHITANȚE, cereți dovezi scrise nu vorbe! Luați-i la rost pe cei care vă reprezintă sau au diverse roluri în aceste asociații românești. Iar când dați de gușteri, DENUNȚAȚI! Faceți public, că dacă de Dumnezeu nu se tem, poate le e rușine de oameni. Măcar de gura lumii să dea înapoi. Iar dacă nu corespund, schimbați-i! Este singurul mod prin care putem progresa. În țară și afară!

Anunțuri

Interviu cu dl. Cătălin Mustățea, fondatorul asociației ”momento zero” din Villafranca (VR)

25 Martie 2013 2 comentarii

Tony Criste:     Cătălin Mustățea, cum ai ajuns în Italia?

Cătălin Mustățea:    Aveam 23 de ani, 6 luni de căsătorie și un credit la bancă. Eram convins că 2-3 luni de muncă în Italia m-ar fi ajutat enorm. Apoi, după 8 luni de dormit în  baraca de pe șantierul unde lucram și după alte peripeții pe la cunoștințe , neamuri etc. după prima bicicletă pe care mi-au furat-o (eram la cumpărături la Auchan Bussolengo, m-am întors și mi-am luat alta nouă), un Piaggio Ciao (cu pedale), urmează trecerea la motoscuter, apoi Fiat Punto, apartament în chirie și soția care m-a urmat lăsând părinții și serviciul în România. Este povestea clasică a multora dintre noi, cu variațiuni pe aceeași temă.

T. C.: Ce crezi că lipsește cel mai mult comunităților românești din Italia?

C. M.: Cred că cel mai mult ne lipsește solidaritatea, acolo unde ea există am văzut lucruri extraordinare. Dacă reușim să ne deschidem, să avem încredere unii în alții putem face lucruri mari. Nu suntem singulari în acest sens, ar trebui să luăm exemplul atâtor italieni plecați în toate colțurile lumii, multe comunități italiene de peste hotare pot da lecții celor din Italia.

T. C.:   Cum putem remedia această stare de lucruri?

C. M.: Nu există soluții de luat din manuale, noi putem persevera în bine, iar cei care se conving în timp de onestitatea acțiunilor noastre și a tuturor celor ce vor să schimbe lucrurile în bine vor veni lângă noi. Am avut plăcerea să cunosc oameni minunați, simpli, dornici să facă mai mult pentru cei din jurul lor, precum și multe dezamăgiri de la oameni care nu mă așteptam. Mulți dintre noi au trecut prin așa ceva.

T.C.:   Există diferențe între românii din Italia și cei rămași în țară?

C.M.: Da, cărțile de identitate, noi avem două. (Râde n.a.) Lăsând gluma la o parte, trecutul și viitorul nostru, sau al multora dintre noi, se află în România. Acolo avem mormintele bunicilor la care plâng părinții noștri, cei care încă îi mai avem și le ducem dorul. Dincolo de asta, românii plecați din țară au avut de înfruntat de multe ori greutăți pe care cei rămași nu le conștientizează. Au fost rezultatul alegerilor fiecăruia dintre noi, dar n-a venit nimeni ”de nebun”, dacă-mi permiteți această expresie.

T.C.:   Consideri utilă o mai bună reprezentare a românilor rezidenți în Italia în structurile statului italian?

C.M.:   Nu numai utilă, mai degrabă necesară, văzând numărul de români rezidenți în peninsulă, spre exemplu în Villafranca  (VR), avem aproape  2000 de români, parte integrantă a realităților din oraș. Mai ales că de cele mai multe ori oficiile consulare românești nu au răspunsuri și uneori nici atribuții față de  nevoile acestora. Iar de cele mai multe ori se rezumă la acțiuni de mică amploare în marile orașe.

T.C.:   Așadar, după părerea ta, la câți români sunt rezidenți în oraș și localitățile aparținătoare, ar putea să își aleagă un reprezentant în Consiliul Local?

C.M.:    Încă din 2007, din momentul aderării României la UE, avem dreptul de a alege și a de fi aleși în structurile locale de oriunde în UE, tot așa cum unii italieni au candidat pentru locuri în  Consiliile  Locale din România. Lipsa informației, dezinteresul, au făcut ca aceste drepturi să nu aibă relevanță. Pentru alegerile locale din Villafranca di Verona, programate pentru luna mai a acestui an, o bună parte a românilor rezidenți aici doboară aceste bariere, cerând informații și îndeplinind formalitățile necesare pentru a putea vota în cadrul acestui scrutin. Pentru a vota este necesară înscrierea pe listele suplimentare la Oficiul  Electoral sau la sediul asociației noastre, ”momento zero”.

T.C.:   ”momento zero”, de ce ai dat acest nume asociației?

C.M.: Pentru că mi se părea că nimeni nu face nimic, era punctul de pornire pentru o mai bună reprezentare a românilor și nu numai, în raport cu instituțiile și ONG-urile italiene locale, un loc de întâlnire săptămânală prin ”Centro d¨ascolto per la com. romena di Villafranca”, o fereastră spre România, spre tradițiile ei, a locurilor și a oamenilor ei minunați.

T.C.:    Ce ai face pentru comunitatea românească dacă ar sta în puterile tale?

C.M.:   Comunitatea românească fiind cea mai mare comunitate de străini din Villafranca aș considera necesară informarea și în limba română în locurile publice, spitalele, școlile de aici. Aș considera utilă crearea unei baze de date cu românii din zonă, pentru a trece de la faza lipitului de bilețele pe stâlpi la folosirea noilor posibilități pe care le oferă tehnica modernă, unde cererea și oferta de locuri de muncă să se întâlnească. Întâlniri între angajatorii din zonă și cei în căutarea unui loc de muncă. Pentru că de la muncă pornește totul.

T.C.:   Unde te pot întâlni românii care vor să te cunoască,  cum pot lua legătura cu tine?

C.M.:   În fiecare joi seara eu sunt la gara din Villafranca de la orele 18,30 – 20,00. De asemenea puteți accesa www.catalinmustatea.wordpress.com, paginile de facebook ”momento zero” sau la telefon 3209755956 (Wind).