Arhiva

Posts Tagged ‘curs de degustator de vin’

Vinitaly 2013


Vinitaly Verona este, probabil, cel mai mare și mai cunoscut târg de vin din lume. Cu siguranță este cel mai mare târg de vin din Italia. Un bilet de intrare costă 50 € pe zi, iar expozanții plătesc de la câteva mii de euro pentru câțiva metri pătrați până la zeci de mii, poate chiar peste 100 000 € pentru standurile mai mari. ”Toate astea doar pentru a fi prezenți aici.”, după cum îmi spunea un producător piemontez, care pentru a fi prezent împărțise standul cu un alt producător din Puglia, sudul Italiei. Astfel, a limitat costurile cu ”prezența” la 4 000 €.

Vinitaly 2013 pe scurt: un milion de pahare folosite pentru 4200 firme expozante din 20 de țări, 148 000 de vizitatori, 53 000 vizitatori din afara Italiei. 10% mai mulți vizitatori față de anul trecut. (sursa: http://www.gamberorosso.it). Mai multe cifre despre Vinitaly aici.

Anul acesta, în cadrul Vinitaly,  am avut privilegiul de a fi ”premiat” cu diploma de degustător obținută în urma cursului de degustător organizat de ONAV. Festivitatea a avut loc la standul consorțiului Soave, după cum se poate vedea din imaginile de mai jos.

După festivitate, bucuroși de noua insignă ONAV, am hălăduit de la un expozant la altul, pahar după pahar. În prima zi, duminică 07/04  am încercat să  degust orice numai Merlot, Cabernet Sauvignon, Chardonnay sau Pinot Noir nu. Din motive lesne de înțeles, Vinitaly este o vitrină prea bogată ca să ratezi întâlnirea cu vinuri mai puțin cunoscute sau răspândite. Astfel, am făcut cunoștință cu o sticlă de Franconia de la un producător din Friuli Veneția Iulia, care produce anual doar aproximativ 1 000 de sticle din vinul respectiv, un Schiopettino, un Tazzelenghe. De asemenea, un Burson produs lângă Ravenna (poate și cu ajutorul românilor, în zona respectivă muncesc mulți sălăjeni de-ai noștri în agricultură. Și eu am cules struguri pe-acolo, vreme în urmă). Tot duminică am fost martorii unui nou record mondial: cel mai mare ”hurdău” din lume, aparține firmei veroneze Menegolli: 425 de hectolitri, echivalentul a 56 666 sticle. Se numește ”Romeo și Julieta”. Ca o paranteză, patronii firmei mi-au fost colegi la cursul ONAV.

Ziua de miercuri, ultima zi de târg, a doua pentru mine, am dedicat-o regiunilor mai îndepărtate, mai greu accesibile sau mai deosebite. Așa că un Riesling dintr-o vale neozeelandeză, un vin din provincia Aosta (provincie francofonă din Italia), din insula Ischia, un Saperavi georgian ținut în anfore sau altul produs lângă Odessa, toate astea mi-au atras atenția.  Evident, dacă între ele am fost  distrat de un Chateauneuf du Pape, un Amarone della Valpolicella sau vreun Primitivo di Manduria, o Marsala, care-i problema? Merită să mai amintesc Fallanghina, Greco di Tufo, Aglianico, Taurasi etc. Oricum, o să uit dintre ele sigur câteva.  Dintre cele dulci remarc Moscato di Trani, cules târziu, stafidit pe vie. Un spectacol!

La standul Masi Agricola mi-a atras atenția mulțimea care stătea la coadă și nu știam de ce, era vorba de înghețată pe bază de …Recioto. Merită o mențiune specială Masi Agricola, unde primirea a fost  discretă, dar am avut plăcerea ca acest neajuns să fie îndreptat de Vania Faccincani, responsabil comercial Masi,  care m-a ghidat printre bijuteriile firmei veroneze (Passo Blanco, Passo Doble, Valpolicella, Amarone Costasera, Oseletta etc.). M-a ghicit repede: ”nu ești veronez!”, apoi mi-a spus că România e o piață bună pentru ei (în România sunt reprezentați de Cramele Recaș). Un vin minunat, un ghid pe măsură.

Ei bine, Vinitaly s-a terminat, vă doresc ”Un bun Vinitaly”! 2014.

Foto:

Ok, am trecut!


Sunt degustător de vin cu acte în regulă. De fapt, fără acte, încă nu am diploma, o să o ridic la Vinitaly, în 7 aprilie.  Cum a fost la examen? Ca la orice examen, când intri la examen ai vrea să ai parte de întrebări ușoare, dacă îl treci ți se pare că a fost prea ușor.

Ne (re)vedem la Vinitaly 2013 ”Another love story in Verona”!

PS: Aș desface o Silvania, dar singur n-are același gust.

Șampanie Silvania

foto:  http://neumandistilleries.blogspot.it

Curs ONAV. Aproape gata

18 Martie 2013 2 comentarii

Au mai rămas doar câteva zile până la examenul din 22 martie, care va pune punct cursului de degustător de vinuri ONAV. Astfel că săptămâna trecută au fost ultimele două lecții înainte de recapitularea generală pe care o vom face în zilele dinaintea examenului. Luni 11/03/2013 am avut plăcerea de a urmări lecția condusă de Antonio Monaco, degustător expert ONAV Verona, pe tema ”Valorii alimentare a vinului” la crama ”Ca´ Rugate” din Montecchia di Crosara, (VR), Italia. Așa că dl. Monaco a încercat să ne inițieze în arta ”băutului cu măsură”, a importanței vinului în alimentație, precum și a pericolului prezentat de consumul excesiv. Ca un paradox, aflăm că sunt unele țări din Asia care combat alcoolismul tocmai prin consumul de vin, și-apoi să nu crezi zicala ”cui cu cui se scoate”! Merită amintit aici și ”paradoxul francez”, faptul că în Burgundia și în zona de lângă Bordeaux infarctul este aproape neunoscut. Prietenii știu de ce! Burgundia este patria lui Pinot Noir, iar Bordeaux a vinului cu același nume. A urmat apoi, ca de obicei,  o degustare a vinurilor oferite de gazde: Soave Classico DOC 2011 12,5% vol., (un cru de 9 ha) numit ”Monte Fiorentine” , apoi ”Monte Alto” Soave Clasico DOC 2011 13% vol., un unfiltered. Trecând pe roșul Valpolicella Superiore ”Campo Lavei” 2011 14% vol. și punând vișina pe tort (sau cireașa, funcție de gusturi), adică Recioto di Soave 2009 ”La Perlara” 13,5% vol. Fiind astfel mulțumite simțurile am făcut o vizită în muzeul enologic de lângă cramă. Mai jos câteva imagini:

Miercuri seara 13/03/2013, la concurență cu anunțarea noului papă Francisc, s-a desfășurat o altă lecție a cursului, care nu a fost altceva decât o privire de ansamblu asupra viticulturii mondiale și a celei italiene în mod particular.  Gazdele noastre: ”Tenuta Sant´Antonio” din Mezzane di Sotto, (VR), un loc încântător, dar  greu accesibil din cauza poziției sale și a drumului (neasfaltat) care face legătura dintre cramă și localitatea vecină, San Briccio. De altfel, gazdele noastre ne-au dezvăluit că în trecut, înainte de construcția cramei, acesta era un loc frecventat de contrabandiști, Carabinierii italieni necontrolând zona pentru că nu exista nici un drum de acces. Din acest punct ochiul se desfată cu o priveliște extraordinară privind spre orașul lui Romeo și Julieta. Întorcându-ne la lecție și la statisticile mondiale enologice, trebuie sa menționez că (deși nu-i nici o noutate), China se demonstrează și în acest sector un concurent în expansiune extraordinară. Vorbim de cifre și procente ”bulgărești”. M-a bucurat să văd menționată România la multe capitole dar slab de tot în ceea ce privește calitatea (și cantitatea) exporturilor sau a eficienței raportate la suprafața cultivată. Remarc exportul deosebit al Republicii Moldova, precum și relevanța unei țări pe care o consideram mult mai mică (vinicol vorbind), Macedonia. Evident, puterile mondiale sunt în altă parte, dar astea sunt lucruri arhicunoscute, bătălia dintre Franța și Italia se dă acum pe calitate, Spania le urmărește pe baza suprafeței imense cultivate,  noile puteri mondiale Argentina, Cile, California (sau SUA dacă vreți), Australia, Africa de Sud sau Noua Zeelandă sunt deja consacrate.  Germania este limitată din cauze naturale, dar dezvoltă o viticultură extrem de bine pusă la punct, cu o tehnologie foarte avansată, în respect față de mediul înconjurător.  Evident, fiind în seara când a fost anunțat primul papă argentinian nu se putea evita o referire specială vis-a-vis de această țară în care se află multe familii emigrate din Italia, care au dus cu ele, printre altele și arta vinului. Degustarea celor cinci vinuri oferite de gazde a fost o adevărată desfătare: Soave DOC 2010 ”Monte Ceriani” 13% vol., Telos 2012, Ripasso ”Monti Garbi” 2010 14% vol., Amarone ”Campo dei gigli” 16% vol. și dulcis in fondo Passito ”Colori d´Autunno” 12,5% vol. Este aproape inutil să vorbesc despre calitatea acestora, despre bucuria de a te cufunda în aceste vinuri și în aromele lor. Însă mi se pare că am și acum prezent mirosul de piersică pe care îl emana Telos, un vin alb făcut cu 70% struguri Garganega și 30% Chardonnay.  Ce îl face atît de deosebit? Faptul că este lucrat în absența sulfaților și fosfaților. Este un so2freewine. Fără a putea fi catalogat drept biologic se aseamănă ca și caracteristici acestuia. Este o încântare a mirosului, îți vine să-l bei cu nasul. Apoi am avut plăcerea să facem o tură prin pivnițele celor patru frați Castagnedi, proprietarii ”Tenutei Sant´Antonio” unde mirosul rege a fost cel de stejar, vă prezint mai jos câteva fotografii:

PS: Se spune că primele momente ale oricărui papă, primele cuvinte, ți le aduci aminte toată viața. Personal îmi aduc aminte primele cuvinte ale lui Ioan-Paul al II-lea, știu exact unde eram când am auzit pentru prima oară de moartea lui, nu-mi aduc aminte unde eram când s-a  prezentat la balcon Benedict XVI, dar cu siguranță nu o să uit toată viața unde eram și ce făceam când papa Francisc saluta piața ”Sf. Petru” și lumea întreagă: ”Bună seara!” . Eram pe coclauri, căutând o cramă.

Curs ONAV. Foarte dulce și …legal!

11 Martie 2013 1 comentariu

În continuarea cursului de degustător ONAV Verona, s-a desfășurat la Cantina Sociale di Colognola ai Colli (VR), în data de 4/03/2013 o altă lecție condusă de enologul Giovanni Ponchia: ”Vinuri licoroase și aromatizate”. Am făcut o călătorie prin universul acestui ”tânăr” vin vechi (vinul licoros), de la nașterea sa (cred că ar fi mai corect spus de la cunoașterea sa de către un public mai numeros, sunt convins că acesta a fost produs fie și în mod accidental, înainte de ceea ce numim convențional nașterea sa). Reducând la maximum, am putea spune că acesta s-a născut din necesitatea englezilor de a transporta în Anglia vin de calitate, altul decât cel din Franța, cu care se aflau în conflict. Astfel s-a ”îmbunătățit” gradul de alcool, de așa manieră încât să reziste unei perioade lungi de transport, timpul necesar pentru o călătorie pe apă între Portugalia, Spania, Sicilia etc. și Anglia. Pentru o mai bună documentare vă recomand un articol citit și de mine pe un blog despre vinuri povestite. Am gustat ”imaginar” din dulceața, ce zic eu, supra dulceața unor Porto, Madeira, Xerez, Marsala. Sper sincer ca până la sfârșitul cursului să trecem și la partea practică, nu că m-ar omorâ teoria, dar risc să rămân cu apă în gură… Iar apa se bea, nu se degustă, după cum zice și președintele ONAV, Giorgio Calabrese (L´assaggio del vino, p. 122, Sagittario editore, 2010 Asti, Italia). Am trecut apoi la degustarea ”pe bune” a două spumante Franciacorta aduse și prezentate direct de producător, firma  Le cantorie din Gussago, provincia Brescia, un Brut Armonia și un Saten Armonia. O senzație plăcută  se ridică din călcâie până în vârful capului, precum ”bollicinele” în pahare. Iar pentru ca seara să fie și mai bogată, s-a adăugat la degustare un Rosso Toscano  și un Chianti Classico. Mai jos, câteva imagini:

Miercurea următoare, 6/03/2013, în același loc, Francesco Galeone a vorbit despre cadrul legal al viei și vinului în Italia, de aici și titlul articolului prezent.  Iar cum Italia face parte din Uniunea Europeană a fost necesar să își adecveze unele aspecte legale în concordanță cu cadrul comunitar mai sus amintit. Fără a intra prea mult în detalii, pot să spun doar că și ei, ca și noi românii de altfel, sunt maeștri la capitolul:  ”să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”. Trecând peste unele aspecte anecdotice, trebuie spus că producătorii italieni au presat și presează constant Parlamentul național sau forurile europene pentru o tutelă cât mai atentă a acestui produs de excelență al Italiei și nu numai,  vinul. Iar în asta găsesc uneori aliați în Europa, alteori concurenți. Spre deosebire de România (consider că politicienii italieni sunt la fel de puțin eficienți ca și cei de la noi), antreprenorii italieni reușesc să mobilizeze mai bine clasa politică în acest sens. Aspectele legale devin uneori plicticoase, deși importante, iar asta duce la ”uscarea” gurii, așa că încerc să vă aduc puțină salivă, spunându-vă cum ne-am alungat noi saliva: am avut plăcerea de a degusta trei vinuri produse de firma Gini din Monteforte d-Alpone, (VR). Un Soave Classico 2012 (vol. 12,5 %), Soave Classico ”Frosca” 2011 și un Pinot Noir (vol. 14%) ”Campo alle More” 2009. Toate bune, nimic de zis, firma fraților Gini fiind recunoscută pentru calitatea vinurilor sale, dar Pinot Noir a fost un adevărat spectacol. De altfel, terenul unde se află via din care se produce acest vin se aseamănă în parametri cu cel din regiunea franceză Burgundia, după spusele proprietarului. Nu pot să confirm sau să infirm, ceea ce pot să spun este că acest Pinot Noir este foarte bun. Eu rămân cu vinul, pentru voi câteva imagini:

Curs de degustător ONAV, am ajuns la lecţia a şaptea

14 Februarie 2013 1 comentariu

Săptămâna trecută am fost oaspeţii aziendei agricole  „Le Mandolare” din Brognoligo di Monteforte (VR), care a găzduit o lecţie a cursului de degustător ONAV Verona de care am pomenit în articolul precedent. Cu alte cuvinte am fost în inima zonei Soave, „nella culla del Soave”, în leagănul ei, după cum se prezintă ei înşişi pe site-ul lor http://www.cantinalemandolare.com . Enologul Paolo Grigolli, ex mister Amarone al renumitei case de vinuri Bertani ne-a vorbit despre fermentarea alcoolică şi despre multe alte aspecte cu şi despre vin. Am avut ocazia de a testa ciudat-curioasele-frumos-interesantele pahare şi decantoare create de Gigi Stecca, care îţi permit să bei câteva pahare în plus fără să ai probleme cu alcooltestul. Eu am probat doar paharele nu şi alcooltestul. Vă las vouă plăcerea. Apoi a urmat degustarea de vinuri produse de „Le Mandolare”, brut, Soave, Soave Classico şi Recioto di Soave. Soave veritabil, abia atunci am înţeles de ce ne-am căţărat pe dealurile veroneze până aici. Mai jos câteva fotografii:

Săptămâna asta a nins, mai precis a nins luni 11/02/13 la Verona, iar asta înseamnă un mic eveniment aici, se cam dă un pic traficul peste cap, no, no, nu ca la noi, dar deh, se îngreunează traficul. Aşa că s-a renunţat la lecţia de luni. O să o recuperăm, de-abia aştept.

Miercurea trecută, adică ieri la ora la care scriu aceste rânduri, a venit rândul Cantinei di Soave să găzduiască o altă întâlnire din cadrul cursului. Îndrumător teoretic enologul Paolo Menapace, preşedintele Strada del vino Soave. Trebuie să remarc cadrul deosebit pe care îl oferă cantina ca atare, personalul acesteia prezentându-ne galeriile de pivniţe oferind explicaţii la fiecare pas. Am avut plăcerea de a degusta un rose spumant, un Soave, un Ripasso şi un elegant Recioto di Soave, toate bine-nţeles produse de respectiva cantină, care a făcut din marca „Rocca Sveva” un vârf de gamă. Rocca Sveva nu este doar o marcă de vinuri, este un concept de oenoturism, oenobusiness, este „rezultatul unui proiect ambiţios, născut să concretizeze legătura dintre teritoriu şi civilizaţia sa” …”este un pol de promovare a culturii vinului”, reiese din prezentarea făcută pe site-ul propriu.  Printre altele, vorbim de 10 000 metri pătraţi de vie atent monitorizată, de 2500 metri pătraţi de galerii subterane, pe lângă cantină vorbim despre o vilă şi o grădină botanică. Ceea ce este interesant şi de reţinut pentru noi românii în acest exemplu este, cred eu, faptul că deşi această firmă prezintă o formă de organizare asociativă, în prezent sunt aproximativ 2200 asociaţi, aceştia au ales să investească în calitate, înţelegând că viitorul înseamnă inovaţie şi calitate. Puteau alege profitul imediat, sună cunoscut, nu-i aşa?

Mai jos câteva imagini din Borgo Rocca Sveva:

Ah, avis amatorilor, pozele sunt realizate de mine şi sunt apărate de drepturi de autor! Am păţit-o şi sper să repar!