Arhiva

Posts Tagged ‘degustator de vin’

Ok, am trecut!


Sunt degustător de vin cu acte în regulă. De fapt, fără acte, încă nu am diploma, o să o ridic la Vinitaly, în 7 aprilie.  Cum a fost la examen? Ca la orice examen, când intri la examen ai vrea să ai parte de întrebări ușoare, dacă îl treci ți se pare că a fost prea ușor.

Ne (re)vedem la Vinitaly 2013 ”Another love story in Verona”!

PS: Aș desface o Silvania, dar singur n-are același gust.

Șampanie Silvania

foto:  http://neumandistilleries.blogspot.it

Anunțuri

Curs ONAV. Aproape gata

18 Martie 2013 2 comentarii

Au mai rămas doar câteva zile până la examenul din 22 martie, care va pune punct cursului de degustător de vinuri ONAV. Astfel că săptămâna trecută au fost ultimele două lecții înainte de recapitularea generală pe care o vom face în zilele dinaintea examenului. Luni 11/03/2013 am avut plăcerea de a urmări lecția condusă de Antonio Monaco, degustător expert ONAV Verona, pe tema ”Valorii alimentare a vinului” la crama ”Ca´ Rugate” din Montecchia di Crosara, (VR), Italia. Așa că dl. Monaco a încercat să ne inițieze în arta ”băutului cu măsură”, a importanței vinului în alimentație, precum și a pericolului prezentat de consumul excesiv. Ca un paradox, aflăm că sunt unele țări din Asia care combat alcoolismul tocmai prin consumul de vin, și-apoi să nu crezi zicala ”cui cu cui se scoate”! Merită amintit aici și ”paradoxul francez”, faptul că în Burgundia și în zona de lângă Bordeaux infarctul este aproape neunoscut. Prietenii știu de ce! Burgundia este patria lui Pinot Noir, iar Bordeaux a vinului cu același nume. A urmat apoi, ca de obicei,  o degustare a vinurilor oferite de gazde: Soave Classico DOC 2011 12,5% vol., (un cru de 9 ha) numit ”Monte Fiorentine” , apoi ”Monte Alto” Soave Clasico DOC 2011 13% vol., un unfiltered. Trecând pe roșul Valpolicella Superiore ”Campo Lavei” 2011 14% vol. și punând vișina pe tort (sau cireașa, funcție de gusturi), adică Recioto di Soave 2009 ”La Perlara” 13,5% vol. Fiind astfel mulțumite simțurile am făcut o vizită în muzeul enologic de lângă cramă. Mai jos câteva imagini:

Miercuri seara 13/03/2013, la concurență cu anunțarea noului papă Francisc, s-a desfășurat o altă lecție a cursului, care nu a fost altceva decât o privire de ansamblu asupra viticulturii mondiale și a celei italiene în mod particular.  Gazdele noastre: ”Tenuta Sant´Antonio” din Mezzane di Sotto, (VR), un loc încântător, dar  greu accesibil din cauza poziției sale și a drumului (neasfaltat) care face legătura dintre cramă și localitatea vecină, San Briccio. De altfel, gazdele noastre ne-au dezvăluit că în trecut, înainte de construcția cramei, acesta era un loc frecventat de contrabandiști, Carabinierii italieni necontrolând zona pentru că nu exista nici un drum de acces. Din acest punct ochiul se desfată cu o priveliște extraordinară privind spre orașul lui Romeo și Julieta. Întorcându-ne la lecție și la statisticile mondiale enologice, trebuie sa menționez că (deși nu-i nici o noutate), China se demonstrează și în acest sector un concurent în expansiune extraordinară. Vorbim de cifre și procente ”bulgărești”. M-a bucurat să văd menționată România la multe capitole dar slab de tot în ceea ce privește calitatea (și cantitatea) exporturilor sau a eficienței raportate la suprafața cultivată. Remarc exportul deosebit al Republicii Moldova, precum și relevanța unei țări pe care o consideram mult mai mică (vinicol vorbind), Macedonia. Evident, puterile mondiale sunt în altă parte, dar astea sunt lucruri arhicunoscute, bătălia dintre Franța și Italia se dă acum pe calitate, Spania le urmărește pe baza suprafeței imense cultivate,  noile puteri mondiale Argentina, Cile, California (sau SUA dacă vreți), Australia, Africa de Sud sau Noua Zeelandă sunt deja consacrate.  Germania este limitată din cauze naturale, dar dezvoltă o viticultură extrem de bine pusă la punct, cu o tehnologie foarte avansată, în respect față de mediul înconjurător.  Evident, fiind în seara când a fost anunțat primul papă argentinian nu se putea evita o referire specială vis-a-vis de această țară în care se află multe familii emigrate din Italia, care au dus cu ele, printre altele și arta vinului. Degustarea celor cinci vinuri oferite de gazde a fost o adevărată desfătare: Soave DOC 2010 ”Monte Ceriani” 13% vol., Telos 2012, Ripasso ”Monti Garbi” 2010 14% vol., Amarone ”Campo dei gigli” 16% vol. și dulcis in fondo Passito ”Colori d´Autunno” 12,5% vol. Este aproape inutil să vorbesc despre calitatea acestora, despre bucuria de a te cufunda în aceste vinuri și în aromele lor. Însă mi se pare că am și acum prezent mirosul de piersică pe care îl emana Telos, un vin alb făcut cu 70% struguri Garganega și 30% Chardonnay.  Ce îl face atît de deosebit? Faptul că este lucrat în absența sulfaților și fosfaților. Este un so2freewine. Fără a putea fi catalogat drept biologic se aseamănă ca și caracteristici acestuia. Este o încântare a mirosului, îți vine să-l bei cu nasul. Apoi am avut plăcerea să facem o tură prin pivnițele celor patru frați Castagnedi, proprietarii ”Tenutei Sant´Antonio” unde mirosul rege a fost cel de stejar, vă prezint mai jos câteva fotografii:

PS: Se spune că primele momente ale oricărui papă, primele cuvinte, ți le aduci aminte toată viața. Personal îmi aduc aminte primele cuvinte ale lui Ioan-Paul al II-lea, știu exact unde eram când am auzit pentru prima oară de moartea lui, nu-mi aduc aminte unde eram când s-a  prezentat la balcon Benedict XVI, dar cu siguranță nu o să uit toată viața unde eram și ce făceam când papa Francisc saluta piața ”Sf. Petru” și lumea întreagă: ”Bună seara!” . Eram pe coclauri, căutând o cramă.

Curs ONAV. Foarte dulce și …legal!

11 Martie 2013 1 comentariu

În continuarea cursului de degustător ONAV Verona, s-a desfășurat la Cantina Sociale di Colognola ai Colli (VR), în data de 4/03/2013 o altă lecție condusă de enologul Giovanni Ponchia: ”Vinuri licoroase și aromatizate”. Am făcut o călătorie prin universul acestui ”tânăr” vin vechi (vinul licoros), de la nașterea sa (cred că ar fi mai corect spus de la cunoașterea sa de către un public mai numeros, sunt convins că acesta a fost produs fie și în mod accidental, înainte de ceea ce numim convențional nașterea sa). Reducând la maximum, am putea spune că acesta s-a născut din necesitatea englezilor de a transporta în Anglia vin de calitate, altul decât cel din Franța, cu care se aflau în conflict. Astfel s-a ”îmbunătățit” gradul de alcool, de așa manieră încât să reziste unei perioade lungi de transport, timpul necesar pentru o călătorie pe apă între Portugalia, Spania, Sicilia etc. și Anglia. Pentru o mai bună documentare vă recomand un articol citit și de mine pe un blog despre vinuri povestite. Am gustat ”imaginar” din dulceața, ce zic eu, supra dulceața unor Porto, Madeira, Xerez, Marsala. Sper sincer ca până la sfârșitul cursului să trecem și la partea practică, nu că m-ar omorâ teoria, dar risc să rămân cu apă în gură… Iar apa se bea, nu se degustă, după cum zice și președintele ONAV, Giorgio Calabrese (L´assaggio del vino, p. 122, Sagittario editore, 2010 Asti, Italia). Am trecut apoi la degustarea ”pe bune” a două spumante Franciacorta aduse și prezentate direct de producător, firma  Le cantorie din Gussago, provincia Brescia, un Brut Armonia și un Saten Armonia. O senzație plăcută  se ridică din călcâie până în vârful capului, precum ”bollicinele” în pahare. Iar pentru ca seara să fie și mai bogată, s-a adăugat la degustare un Rosso Toscano  și un Chianti Classico. Mai jos, câteva imagini:

Miercurea următoare, 6/03/2013, în același loc, Francesco Galeone a vorbit despre cadrul legal al viei și vinului în Italia, de aici și titlul articolului prezent.  Iar cum Italia face parte din Uniunea Europeană a fost necesar să își adecveze unele aspecte legale în concordanță cu cadrul comunitar mai sus amintit. Fără a intra prea mult în detalii, pot să spun doar că și ei, ca și noi românii de altfel, sunt maeștri la capitolul:  ”să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”. Trecând peste unele aspecte anecdotice, trebuie spus că producătorii italieni au presat și presează constant Parlamentul național sau forurile europene pentru o tutelă cât mai atentă a acestui produs de excelență al Italiei și nu numai,  vinul. Iar în asta găsesc uneori aliați în Europa, alteori concurenți. Spre deosebire de România (consider că politicienii italieni sunt la fel de puțin eficienți ca și cei de la noi), antreprenorii italieni reușesc să mobilizeze mai bine clasa politică în acest sens. Aspectele legale devin uneori plicticoase, deși importante, iar asta duce la ”uscarea” gurii, așa că încerc să vă aduc puțină salivă, spunându-vă cum ne-am alungat noi saliva: am avut plăcerea de a degusta trei vinuri produse de firma Gini din Monteforte d-Alpone, (VR). Un Soave Classico 2012 (vol. 12,5 %), Soave Classico ”Frosca” 2011 și un Pinot Noir (vol. 14%) ”Campo alle More” 2009. Toate bune, nimic de zis, firma fraților Gini fiind recunoscută pentru calitatea vinurilor sale, dar Pinot Noir a fost un adevărat spectacol. De altfel, terenul unde se află via din care se produce acest vin se aseamănă în parametri cu cel din regiunea franceză Burgundia, după spusele proprietarului. Nu pot să confirm sau să infirm, ceea ce pot să spun este că acest Pinot Noir este foarte bun. Eu rămân cu vinul, pentru voi câteva imagini:

Curs ONAV. Alb, roşu, „bollicine”

5 Martie 2013 1 comentariu

O săptămână plină pentru cursanţii ONAV. Trei lecţii în tot atâtea zile.

Lecţia de luni, 25/02/2013 s-a ţinut la crama „Sandro de Bruno” din Montecchia di Crosara, (VR), un nume compus însemnând „Sandro al lui Bruno”, fiul lui Bruno, ceva de genul supranumelor ce se dau şi în satele noastre din Sălaj, eu însumi fiind „pruncu’ lu’  Mitruţa Miculaii  Tioşchii” şi „a Monichii Mitru’ lu’ Tudoş”. Ar fi interesant un studiu despre acestea, până îi mai avem printre noi pe cei din generaţiile de dinaintea noastră. Întorcându-ne la lecţia de luni seara, condusă de  dr. Enzo Corazzin, a avut ca titlu „Lecții de viticultură” . S-au tratat şi aspecte conexe, precum impactul viticulturii asupra mediului înconjurător etc.

A urmat degustarea de vinuri, oferite de gazde: Durello 2010, Soave Colli Scaligeri 2010, Durello („fermo”) 2007, precum şi cireaşa de pe tort (sau vişină, funcţie de gusturi), Recioto 2007. Degustarea a fost (plăcut) întreruptă de o farfurie de „risotto” (orez) preparat cu vinul produs de gazde de către doi sommelieri. Vinuri bune, de menționat Durello ”fermo” (”oprit”), știut fiind că, de regulă, acesta sfârșește în spumant. În acest caz s-a optat pentru o învechire ”liniștită”. Din păcate, din motive ”logistice” nu pot afișa fotografiile făcute cu această ocazie  în articolul de față, dar se pot vedea apăsând aici.

Ziua următoare, marți 26/02/2013, am recuperat lecția pierdută din cauza zăpezii la crama ”Marion” din Marcellise, (VR). Paolo Menapace, enolog, ne-a vorbit despre stabilizarea, învechirea și îmbutelierea vinurilor. Cu tot ceea ce înseamnă asta: batonnage, sticle, barrique, dopuri, temperaturi, bentonită etc. Apoi a fost rândul gazdelor de la ”Marion” să demonstreze ce înseamnă lucrul bine făcut atât în vie cât și în pivniță: s-a purces la  degustarea vinurilor Valpolicella Superiore 2008, Cabernet Sauvignon 2008 și Amarone din același an. Vinuri elegante, deși corpolente, foarte bine echilibrate, o adevărată încântare a simțurilor. Fotografii doar apăsând aici.

Miercuri 27/02/2013 a fost rândul firmei Fongaro din Ronca (VR) să își ofere vinurile spre a fi ”judecate”, nu înainte de partea teoretică, lecția dedicată vinurilor ”speciale” spumante, obținute prin ”metoda clasică”și ”metoda Charmat”, condusă de enologul Giovanni Rizzotto. Vinurile degustate s-au  ”lipit” perfect de partea teoretică, firma Fongaro producând spumante din struguri biologici din soiul ”Durella”, comparabile cu Prosecco din Veneto sau cu Champagne-ul franțuzesc. Am avut la dispoziție două Fongaro Brut, unul refermentat în sticlă nu mai puțin de 30 de luni, iar celălalt nu mai puțin de 40 de luni. Precum și două Fongaro Pas Dose,  unul refermentat în sticlă nu mai puțin de 30 de luni, iar celălalt nu mai puțin de 48 de luni. Încă o dată, fotografiile se pot vedea doar prin intermediul unui link spre pagina de facebook a acestui blog, adică aici.

PS: ”Bollicine” numesc italienii cam toate vinurile spumante.

Curs ONAV. De la alb la roşu

24 Februarie 2013 Lasă un comentariu

O altă zi de luni, o nouă lecţie despre vin şi universul lui. Luni 18/02/2013 o nouă seară ONAV a cursului de degustător s-a desfăşurat la Azienda Agricola Vicentini Agostino, San Zeno di Collognola ai Colli (VR), Italia. Enologul „de serviciu” a fost Giovanni Ponchia, care ne-a vorbit despre vinificarea „in bianco”. A urmat apoi degustarea, vinuri oferite de gazdă spre a fi „judecate” de cursanţi şi îndrumătorii lor: Soave DOC 2012 (care încă nu se află pe piaţă, am fost noi printre primii care l-am gustat, o să-l găsiţi la Vinitaly în acest an cu siguranţă), un Soave Superiore DOCG 2011 şi bineînţeles Recioto di Soave 2011. Vinurile au trecut testul cu succes, încântându-ne simţurile. Am remarcat grija deosebită a acestor producători pentru calitate, ne spuneau că în anii mai slabi din punct de vedere calitativ au renunţat să producă „Recioto” pentru că ar fi ieşit un produs slab. De asemenea, trebuie amintită iniţiativa  lor interesantă: „înfiază” un butuc! Ei îţi dau posibilitatea de a „înfia” un butuc de vie, poţi să îl urmăreşti cum se dezvoltă peste an iar toamna să ai o sticlă cu numele tău. Câteva imagini mai jos:

Miercuri 20/02/2013 lecţia s-a desfăşurat la Trabucchi d’Illasi, un producător „convertit” la Bio încă din 1993, enolog Fugatti Cristina, la rândul ei producător de vin la ROENO, Belluno Veronese (VR). Tema lecţiei, vinificarea „in rosso”, tocmai potrivită pentru vinurile oferite spre degustare de gazde. Această seară rămâne una de referinţă, Trabucchi d’Illasi fiind un concept integral bio: gândiţi-va că pivniţa de vinuri este săpată sub dealul pe care se află casa în care locuieşte familia Trabucchi, proprietara de câteva generaţii a firmei, în acest fel nu este nevoie de o clădire anume pentru activităţile productive, iar peisajul nu este afectat deloc. De altfel vila familiei se află într-un loc încântător pe un deal înconjurat de măslini şi viţă de vie, lângă vilă se află o biserică (probabil privată), San Colombano.  Pentru mutarea vinului se folosesc cât mai puţin pompele, se foloseşte forţa gravitaţiei, lucrându-se pe diferite etaje, pentru a „agresa” vinul cât mai puţin cu putinţă, acest procedeu se găseşte şi în România la crama Rotenberg. (Şi probabil şi în alte locuri). În cadrul degustării: Valpolicella din 2011, Valpolicella Superiore 2007, Amarone 2006 şi Recioto Rosso din 2006. Aşadar, dacă luni la Vicentini Agostino a fost o seară complet „albă”, la Trabucchi paharele s-au înroşit cu aceste vinuri extraordinare. S-au înroşit şi obrajii, puţin că deh, alcooltestul nu iartă. Iar sufletul s-a umplut de bucurie, pentru că vinurile familiei Trabucchi sunt într-adevăr excepţionale. Mai jos câteva imagini de la curs, din pivniţă, precum şi din camera unde sunt puşi strugurii la uscat. I-am gustat, vă asigur că vinurile produse din ei vor respecta blazonul familiei şi pe viitor: