Arhiva

Posts Tagged ‘Giovanni Ponchia’

Vinitaly 2013


Vinitaly Verona este, probabil, cel mai mare și mai cunoscut târg de vin din lume. Cu siguranță este cel mai mare târg de vin din Italia. Un bilet de intrare costă 50 € pe zi, iar expozanții plătesc de la câteva mii de euro pentru câțiva metri pătrați până la zeci de mii, poate chiar peste 100 000 € pentru standurile mai mari. ”Toate astea doar pentru a fi prezenți aici.”, după cum îmi spunea un producător piemontez, care pentru a fi prezent împărțise standul cu un alt producător din Puglia, sudul Italiei. Astfel, a limitat costurile cu ”prezența” la 4 000 €.

Vinitaly 2013 pe scurt: un milion de pahare folosite pentru 4200 firme expozante din 20 de țări, 148 000 de vizitatori, 53 000 vizitatori din afara Italiei. 10% mai mulți vizitatori față de anul trecut. (sursa: http://www.gamberorosso.it). Mai multe cifre despre Vinitaly aici.

Anul acesta, în cadrul Vinitaly,  am avut privilegiul de a fi ”premiat” cu diploma de degustător obținută în urma cursului de degustător organizat de ONAV. Festivitatea a avut loc la standul consorțiului Soave, după cum se poate vedea din imaginile de mai jos.

După festivitate, bucuroși de noua insignă ONAV, am hălăduit de la un expozant la altul, pahar după pahar. În prima zi, duminică 07/04  am încercat să  degust orice numai Merlot, Cabernet Sauvignon, Chardonnay sau Pinot Noir nu. Din motive lesne de înțeles, Vinitaly este o vitrină prea bogată ca să ratezi întâlnirea cu vinuri mai puțin cunoscute sau răspândite. Astfel, am făcut cunoștință cu o sticlă de Franconia de la un producător din Friuli Veneția Iulia, care produce anual doar aproximativ 1 000 de sticle din vinul respectiv, un Schiopettino, un Tazzelenghe. De asemenea, un Burson produs lângă Ravenna (poate și cu ajutorul românilor, în zona respectivă muncesc mulți sălăjeni de-ai noștri în agricultură. Și eu am cules struguri pe-acolo, vreme în urmă). Tot duminică am fost martorii unui nou record mondial: cel mai mare ”hurdău” din lume, aparține firmei veroneze Menegolli: 425 de hectolitri, echivalentul a 56 666 sticle. Se numește ”Romeo și Julieta”. Ca o paranteză, patronii firmei mi-au fost colegi la cursul ONAV.

Ziua de miercuri, ultima zi de târg, a doua pentru mine, am dedicat-o regiunilor mai îndepărtate, mai greu accesibile sau mai deosebite. Așa că un Riesling dintr-o vale neozeelandeză, un vin din provincia Aosta (provincie francofonă din Italia), din insula Ischia, un Saperavi georgian ținut în anfore sau altul produs lângă Odessa, toate astea mi-au atras atenția.  Evident, dacă între ele am fost  distrat de un Chateauneuf du Pape, un Amarone della Valpolicella sau vreun Primitivo di Manduria, o Marsala, care-i problema? Merită să mai amintesc Fallanghina, Greco di Tufo, Aglianico, Taurasi etc. Oricum, o să uit dintre ele sigur câteva.  Dintre cele dulci remarc Moscato di Trani, cules târziu, stafidit pe vie. Un spectacol!

La standul Masi Agricola mi-a atras atenția mulțimea care stătea la coadă și nu știam de ce, era vorba de înghețată pe bază de …Recioto. Merită o mențiune specială Masi Agricola, unde primirea a fost  discretă, dar am avut plăcerea ca acest neajuns să fie îndreptat de Vania Faccincani, responsabil comercial Masi,  care m-a ghidat printre bijuteriile firmei veroneze (Passo Blanco, Passo Doble, Valpolicella, Amarone Costasera, Oseletta etc.). M-a ghicit repede: ”nu ești veronez!”, apoi mi-a spus că România e o piață bună pentru ei (în România sunt reprezentați de Cramele Recaș). Un vin minunat, un ghid pe măsură.

Ei bine, Vinitaly s-a terminat, vă doresc ”Un bun Vinitaly”! 2014.

Foto:

Curs ONAV. Foarte dulce și …legal!

11 Martie 2013 1 comentariu

În continuarea cursului de degustător ONAV Verona, s-a desfășurat la Cantina Sociale di Colognola ai Colli (VR), în data de 4/03/2013 o altă lecție condusă de enologul Giovanni Ponchia: ”Vinuri licoroase și aromatizate”. Am făcut o călătorie prin universul acestui ”tânăr” vin vechi (vinul licoros), de la nașterea sa (cred că ar fi mai corect spus de la cunoașterea sa de către un public mai numeros, sunt convins că acesta a fost produs fie și în mod accidental, înainte de ceea ce numim convențional nașterea sa). Reducând la maximum, am putea spune că acesta s-a născut din necesitatea englezilor de a transporta în Anglia vin de calitate, altul decât cel din Franța, cu care se aflau în conflict. Astfel s-a ”îmbunătățit” gradul de alcool, de așa manieră încât să reziste unei perioade lungi de transport, timpul necesar pentru o călătorie pe apă între Portugalia, Spania, Sicilia etc. și Anglia. Pentru o mai bună documentare vă recomand un articol citit și de mine pe un blog despre vinuri povestite. Am gustat ”imaginar” din dulceața, ce zic eu, supra dulceața unor Porto, Madeira, Xerez, Marsala. Sper sincer ca până la sfârșitul cursului să trecem și la partea practică, nu că m-ar omorâ teoria, dar risc să rămân cu apă în gură… Iar apa se bea, nu se degustă, după cum zice și președintele ONAV, Giorgio Calabrese (L´assaggio del vino, p. 122, Sagittario editore, 2010 Asti, Italia). Am trecut apoi la degustarea ”pe bune” a două spumante Franciacorta aduse și prezentate direct de producător, firma  Le cantorie din Gussago, provincia Brescia, un Brut Armonia și un Saten Armonia. O senzație plăcută  se ridică din călcâie până în vârful capului, precum ”bollicinele” în pahare. Iar pentru ca seara să fie și mai bogată, s-a adăugat la degustare un Rosso Toscano  și un Chianti Classico. Mai jos, câteva imagini:

Miercurea următoare, 6/03/2013, în același loc, Francesco Galeone a vorbit despre cadrul legal al viei și vinului în Italia, de aici și titlul articolului prezent.  Iar cum Italia face parte din Uniunea Europeană a fost necesar să își adecveze unele aspecte legale în concordanță cu cadrul comunitar mai sus amintit. Fără a intra prea mult în detalii, pot să spun doar că și ei, ca și noi românii de altfel, sunt maeștri la capitolul:  ”să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic”. Trecând peste unele aspecte anecdotice, trebuie spus că producătorii italieni au presat și presează constant Parlamentul național sau forurile europene pentru o tutelă cât mai atentă a acestui produs de excelență al Italiei și nu numai,  vinul. Iar în asta găsesc uneori aliați în Europa, alteori concurenți. Spre deosebire de România (consider că politicienii italieni sunt la fel de puțin eficienți ca și cei de la noi), antreprenorii italieni reușesc să mobilizeze mai bine clasa politică în acest sens. Aspectele legale devin uneori plicticoase, deși importante, iar asta duce la ”uscarea” gurii, așa că încerc să vă aduc puțină salivă, spunându-vă cum ne-am alungat noi saliva: am avut plăcerea de a degusta trei vinuri produse de firma Gini din Monteforte d-Alpone, (VR). Un Soave Classico 2012 (vol. 12,5 %), Soave Classico ”Frosca” 2011 și un Pinot Noir (vol. 14%) ”Campo alle More” 2009. Toate bune, nimic de zis, firma fraților Gini fiind recunoscută pentru calitatea vinurilor sale, dar Pinot Noir a fost un adevărat spectacol. De altfel, terenul unde se află via din care se produce acest vin se aseamănă în parametri cu cel din regiunea franceză Burgundia, după spusele proprietarului. Nu pot să confirm sau să infirm, ceea ce pot să spun este că acest Pinot Noir este foarte bun. Eu rămân cu vinul, pentru voi câteva imagini:

Curs ONAV. De la alb la roşu

24 Februarie 2013 Lasă un comentariu

O altă zi de luni, o nouă lecţie despre vin şi universul lui. Luni 18/02/2013 o nouă seară ONAV a cursului de degustător s-a desfăşurat la Azienda Agricola Vicentini Agostino, San Zeno di Collognola ai Colli (VR), Italia. Enologul „de serviciu” a fost Giovanni Ponchia, care ne-a vorbit despre vinificarea „in bianco”. A urmat apoi degustarea, vinuri oferite de gazdă spre a fi „judecate” de cursanţi şi îndrumătorii lor: Soave DOC 2012 (care încă nu se află pe piaţă, am fost noi printre primii care l-am gustat, o să-l găsiţi la Vinitaly în acest an cu siguranţă), un Soave Superiore DOCG 2011 şi bineînţeles Recioto di Soave 2011. Vinurile au trecut testul cu succes, încântându-ne simţurile. Am remarcat grija deosebită a acestor producători pentru calitate, ne spuneau că în anii mai slabi din punct de vedere calitativ au renunţat să producă „Recioto” pentru că ar fi ieşit un produs slab. De asemenea, trebuie amintită iniţiativa  lor interesantă: „înfiază” un butuc! Ei îţi dau posibilitatea de a „înfia” un butuc de vie, poţi să îl urmăreşti cum se dezvoltă peste an iar toamna să ai o sticlă cu numele tău. Câteva imagini mai jos:

Miercuri 20/02/2013 lecţia s-a desfăşurat la Trabucchi d’Illasi, un producător „convertit” la Bio încă din 1993, enolog Fugatti Cristina, la rândul ei producător de vin la ROENO, Belluno Veronese (VR). Tema lecţiei, vinificarea „in rosso”, tocmai potrivită pentru vinurile oferite spre degustare de gazde. Această seară rămâne una de referinţă, Trabucchi d’Illasi fiind un concept integral bio: gândiţi-va că pivniţa de vinuri este săpată sub dealul pe care se află casa în care locuieşte familia Trabucchi, proprietara de câteva generaţii a firmei, în acest fel nu este nevoie de o clădire anume pentru activităţile productive, iar peisajul nu este afectat deloc. De altfel vila familiei se află într-un loc încântător pe un deal înconjurat de măslini şi viţă de vie, lângă vilă se află o biserică (probabil privată), San Colombano.  Pentru mutarea vinului se folosesc cât mai puţin pompele, se foloseşte forţa gravitaţiei, lucrându-se pe diferite etaje, pentru a „agresa” vinul cât mai puţin cu putinţă, acest procedeu se găseşte şi în România la crama Rotenberg. (Şi probabil şi în alte locuri). În cadrul degustării: Valpolicella din 2011, Valpolicella Superiore 2007, Amarone 2006 şi Recioto Rosso din 2006. Aşadar, dacă luni la Vicentini Agostino a fost o seară complet „albă”, la Trabucchi paharele s-au înroşit cu aceste vinuri extraordinare. S-au înroşit şi obrajii, puţin că deh, alcooltestul nu iartă. Iar sufletul s-a umplut de bucurie, pentru că vinurile familiei Trabucchi sunt într-adevăr excepţionale. Mai jos câteva imagini de la curs, din pivniţă, precum şi din camera unde sunt puşi strugurii la uscat. I-am gustat, vă asigur că vinurile produse din ei vor respecta blazonul familiei şi pe viitor: