Arhiva

Posts Tagged ‘Recioto’

Vinitaly 2013


Vinitaly Verona este, probabil, cel mai mare și mai cunoscut târg de vin din lume. Cu siguranță este cel mai mare târg de vin din Italia. Un bilet de intrare costă 50 € pe zi, iar expozanții plătesc de la câteva mii de euro pentru câțiva metri pătrați până la zeci de mii, poate chiar peste 100 000 € pentru standurile mai mari. ”Toate astea doar pentru a fi prezenți aici.”, după cum îmi spunea un producător piemontez, care pentru a fi prezent împărțise standul cu un alt producător din Puglia, sudul Italiei. Astfel, a limitat costurile cu ”prezența” la 4 000 €.

Vinitaly 2013 pe scurt: un milion de pahare folosite pentru 4200 firme expozante din 20 de țări, 148 000 de vizitatori, 53 000 vizitatori din afara Italiei. 10% mai mulți vizitatori față de anul trecut. (sursa: http://www.gamberorosso.it). Mai multe cifre despre Vinitaly aici.

Anul acesta, în cadrul Vinitaly,  am avut privilegiul de a fi ”premiat” cu diploma de degustător obținută în urma cursului de degustător organizat de ONAV. Festivitatea a avut loc la standul consorțiului Soave, după cum se poate vedea din imaginile de mai jos.

După festivitate, bucuroși de noua insignă ONAV, am hălăduit de la un expozant la altul, pahar după pahar. În prima zi, duminică 07/04  am încercat să  degust orice numai Merlot, Cabernet Sauvignon, Chardonnay sau Pinot Noir nu. Din motive lesne de înțeles, Vinitaly este o vitrină prea bogată ca să ratezi întâlnirea cu vinuri mai puțin cunoscute sau răspândite. Astfel, am făcut cunoștință cu o sticlă de Franconia de la un producător din Friuli Veneția Iulia, care produce anual doar aproximativ 1 000 de sticle din vinul respectiv, un Schiopettino, un Tazzelenghe. De asemenea, un Burson produs lângă Ravenna (poate și cu ajutorul românilor, în zona respectivă muncesc mulți sălăjeni de-ai noștri în agricultură. Și eu am cules struguri pe-acolo, vreme în urmă). Tot duminică am fost martorii unui nou record mondial: cel mai mare ”hurdău” din lume, aparține firmei veroneze Menegolli: 425 de hectolitri, echivalentul a 56 666 sticle. Se numește ”Romeo și Julieta”. Ca o paranteză, patronii firmei mi-au fost colegi la cursul ONAV.

Ziua de miercuri, ultima zi de târg, a doua pentru mine, am dedicat-o regiunilor mai îndepărtate, mai greu accesibile sau mai deosebite. Așa că un Riesling dintr-o vale neozeelandeză, un vin din provincia Aosta (provincie francofonă din Italia), din insula Ischia, un Saperavi georgian ținut în anfore sau altul produs lângă Odessa, toate astea mi-au atras atenția.  Evident, dacă între ele am fost  distrat de un Chateauneuf du Pape, un Amarone della Valpolicella sau vreun Primitivo di Manduria, o Marsala, care-i problema? Merită să mai amintesc Fallanghina, Greco di Tufo, Aglianico, Taurasi etc. Oricum, o să uit dintre ele sigur câteva.  Dintre cele dulci remarc Moscato di Trani, cules târziu, stafidit pe vie. Un spectacol!

La standul Masi Agricola mi-a atras atenția mulțimea care stătea la coadă și nu știam de ce, era vorba de înghețată pe bază de …Recioto. Merită o mențiune specială Masi Agricola, unde primirea a fost  discretă, dar am avut plăcerea ca acest neajuns să fie îndreptat de Vania Faccincani, responsabil comercial Masi,  care m-a ghidat printre bijuteriile firmei veroneze (Passo Blanco, Passo Doble, Valpolicella, Amarone Costasera, Oseletta etc.). M-a ghicit repede: ”nu ești veronez!”, apoi mi-a spus că România e o piață bună pentru ei (în România sunt reprezentați de Cramele Recaș). Un vin minunat, un ghid pe măsură.

Ei bine, Vinitaly s-a terminat, vă doresc ”Un bun Vinitaly”! 2014.

Foto:

Anunțuri

Curs ONAV. Alb, roşu, „bollicine”

5 Martie 2013 1 comentariu

O săptămână plină pentru cursanţii ONAV. Trei lecţii în tot atâtea zile.

Lecţia de luni, 25/02/2013 s-a ţinut la crama „Sandro de Bruno” din Montecchia di Crosara, (VR), un nume compus însemnând „Sandro al lui Bruno”, fiul lui Bruno, ceva de genul supranumelor ce se dau şi în satele noastre din Sălaj, eu însumi fiind „pruncu’ lu’  Mitruţa Miculaii  Tioşchii” şi „a Monichii Mitru’ lu’ Tudoş”. Ar fi interesant un studiu despre acestea, până îi mai avem printre noi pe cei din generaţiile de dinaintea noastră. Întorcându-ne la lecţia de luni seara, condusă de  dr. Enzo Corazzin, a avut ca titlu „Lecții de viticultură” . S-au tratat şi aspecte conexe, precum impactul viticulturii asupra mediului înconjurător etc.

A urmat degustarea de vinuri, oferite de gazde: Durello 2010, Soave Colli Scaligeri 2010, Durello („fermo”) 2007, precum şi cireaşa de pe tort (sau vişină, funcţie de gusturi), Recioto 2007. Degustarea a fost (plăcut) întreruptă de o farfurie de „risotto” (orez) preparat cu vinul produs de gazde de către doi sommelieri. Vinuri bune, de menționat Durello ”fermo” (”oprit”), știut fiind că, de regulă, acesta sfârșește în spumant. În acest caz s-a optat pentru o învechire ”liniștită”. Din păcate, din motive ”logistice” nu pot afișa fotografiile făcute cu această ocazie  în articolul de față, dar se pot vedea apăsând aici.

Ziua următoare, marți 26/02/2013, am recuperat lecția pierdută din cauza zăpezii la crama ”Marion” din Marcellise, (VR). Paolo Menapace, enolog, ne-a vorbit despre stabilizarea, învechirea și îmbutelierea vinurilor. Cu tot ceea ce înseamnă asta: batonnage, sticle, barrique, dopuri, temperaturi, bentonită etc. Apoi a fost rândul gazdelor de la ”Marion” să demonstreze ce înseamnă lucrul bine făcut atât în vie cât și în pivniță: s-a purces la  degustarea vinurilor Valpolicella Superiore 2008, Cabernet Sauvignon 2008 și Amarone din același an. Vinuri elegante, deși corpolente, foarte bine echilibrate, o adevărată încântare a simțurilor. Fotografii doar apăsând aici.

Miercuri 27/02/2013 a fost rândul firmei Fongaro din Ronca (VR) să își ofere vinurile spre a fi ”judecate”, nu înainte de partea teoretică, lecția dedicată vinurilor ”speciale” spumante, obținute prin ”metoda clasică”și ”metoda Charmat”, condusă de enologul Giovanni Rizzotto. Vinurile degustate s-au  ”lipit” perfect de partea teoretică, firma Fongaro producând spumante din struguri biologici din soiul ”Durella”, comparabile cu Prosecco din Veneto sau cu Champagne-ul franțuzesc. Am avut la dispoziție două Fongaro Brut, unul refermentat în sticlă nu mai puțin de 30 de luni, iar celălalt nu mai puțin de 40 de luni. Precum și două Fongaro Pas Dose,  unul refermentat în sticlă nu mai puțin de 30 de luni, iar celălalt nu mai puțin de 48 de luni. Încă o dată, fotografiile se pot vedea doar prin intermediul unui link spre pagina de facebook a acestui blog, adică aici.

PS: ”Bollicine” numesc italienii cam toate vinurile spumante.