Archive

Posts Tagged ‘Tony Criste’

La raport!

4 Decembrie 2016 Lasă un comentariu

Unul din lucrurile susținute în campania electorală a fost transparența. Mi se pare normal ca fiecare persoană aleasă să spună ce face în calitate de ales, fie el primar, viceprimar, consilier local, consilier județean, parlamentar etc. Au trecut câteva luni bune de la alegerile locale așadar mi se pare normal să arăt ce am făcut ca și consilier local în comuna Valcău de Jos.
Încă de la prima ședință de Consiliu Local am cerut să se facă un calendar cu lucrările de reparație a drumurilor, șanțurilor și podurilor, acest calendar să fie făcut public, oamenii să știe exact la ce sectoare de drumuri se va lucra într-o anumită perioadă de timp. Să se lucreze mai organi Citește mai mult…

”Cultură’n șură” pentru prima dată în comuna Valcău


După cum vă informam luna trecută după ședința Consiliului Local Valcău de Jos, propunerea mea de a găzdui o seară culturală din cadrul caravanei ”Cultură”n șură” a primit sprijinul primăriei Valcău și, sper, și al Consiliului Local. Cum funcționează această ințiativă culturală:afis teatru Citește mai mult…

Și Afară ca în țară!

2 Decembrie 2013 2 comentarii

Am auzit că în România s-a desfășurat o campanie cu tâlc intitulată  ”Vreau o țară ca Afară!”  Prin ”afară” înțelegând lumea civilizată, Europa, America de Nord, poate Australia, Noua Zeelandă etc. Sperăm că inițiatorii acestei campanii nu au luat ca model românii de-”afară”.

foto: www.vreauotaracaafara2012.wordpress.com

Vreau o țară ca afară!

Întreaga galaxie a asociațiilor românești din Italia se învârte în jurul ”brand”-ului național al momentului: mici și manele. Mă rog, adăugați voi variațiunile pe aceeași temă: sărmăluțe, muzică populară, adăugați bere cât încape etc. În jurul asociațiilor și mai ales în spatele lor, se învârt tot felul de gușteri mari și mici puși pe căpătuială, foarte dornici de a-ți smulge două trei lacrimi pe teme de bun simț (zile naționale, parohii românești, ajutoare pentru nevoiașii din țară sau chiar din Italia, femei bătute de soții/concubinii lor bețivi, repatrieri de români decedați printre străini, reprezentarea românilor în cadrul instituțiilor italiene sau românești), dar de fapt, vai, scopul lor final este același: cum să-ți poată vinde un mic și o manea. Cum să-ți scoată doi creițari din buzunar. Sigur, o parte din bani o să ajungă acolo: la ziua națională, la parohie, la nevoiașul din țară etc., dar ei, gușterii, o să găsească o modalitate de a te  ”face”. O să aibă mereu ceva de oferit la cele mai bune prețuri: o pizzerie unde să te duci în scopuri caritabile, un ansamblu de dănțăuși care tocmai face un turneu prin Italia, o firmă de transport care te poate servi la cele mai bune prețuri, un furnizor de telefonie, completarea formularelor 730 la juma de preț, un ceva, orice. Apoi, întâmplător, afli că pizzeria este a unui prieten de-al gușterului, dănțăușii sunt în combinația lui, vânzătorul de telefonie așijderea. Deci și dacă nu i-a intrat nimic direct în buzunar, și-a aranjat niște pile. Totul în așteptarea mirosului îmbietor de mici. Răbdare, tinere, o să ajungi și acolo, ai răbdare. Iar dacă după multă răbdare, multe minciuni, multe minciuni, tot nu reușești să vinzi micii mult doriți, pentru că terenul este deja ocupat de alți gușteri, atunci încerci altceva: vinzi micii cu scopul declarat de a promova România, Transilvania, Muntenia, Moldova etc. ,”vai țărișoara noastră”, Caragiale unde ești? Nu le scapă aproape nimic: Moș Crăciun lucrează pentru ei, Sfântă Măria și ea, ”Ferragosto”, Noapte Albă, Halloween, tot, râul, ramul. Fum să iasă, că micii și manelele sunt pe-aproape. Îți spun că ei vor să dea românilor undițe, nu pești,  cu alte cuvinte să îi ajute să se descurce singuri, să nu aștepte de la alții. Dar undițele rămân încâlcite undeva în promisiunile lor electorale, iar la orizont apar …micii. Din aceste cauze m-am ferit întotdeauna de asociațiile de români, ba chiar și de unii români din Italia. Anul trecut, am întors foaia: împreună cu mulți români inimoși și generoși, în jurul unui preot deosebit, am organizat Ziua Națională a României la Villafranca di Verona. Detalii aici. A fost un succes nu doar de public, a fost un succes pentru că a avut acel farmec pe care-l au începuturile, speram într-un început comunitar, al unei asocieri curate, de oameni fără scopuri ascunse. Majoritatea organizatorilor nu am avut niciun interes direct, dacă nu cel de a promova solidaritatea între românii din Villafranca și împrejurimi. Sigur că au fost costuri și nu puține, am organizat totul cu bani mulți de la oameni puțini, anonimi până la urmă. Au ieșit în schimb în evidență, ca uloiul pă păsulă, doar …câți? Spuneți voi!

Apropos, nu vi se pare ciudat că în ultimii ani serbările naționale la românii din Italia s-au înmulțit ca prin minune? Și că se dă un adevărat ”război” pe săli de spectacol, pe date, pe cântăreți etc.? Voi chiar credeți că organizatorii acestor ”feste” sunt năpădiți de sentimentul național? Dacă îi întrebați ce se sărbătorește la 1 Decembrie sunt șanse să vă dea un răspuns incomplet, într-o română aproximativă. Vă vine să credeți câte zeci de mii de euro le intră în buzunare la o ”zi națională”? În tot acest timp ați văzut o situație financiară a vreunei astfel de asociații?  V-a spus cineva vreodată cât a costat x,y, z cheltuieli pentru o sărbătoare sau alta? Nu, pentru că dă cu rest. Iar restul intră în buzunare… Nu la Moș Crăciun! Iar ambasadele, consulatele? Parcă sunt atrase de nebuloasele astea, important pare a fi doar să te urci pe scenă și să intonezi imnul național (eventual fără versuri, ca fotbaliștii). Iar la centrala MAE toate astea trec drept activități de reprezentare a românilor din străinătate! Vă rog să mă scuzați, am greșit,  termenul corect este ”românii de pretutindeni”! Există chiar un minister cu același nume, iar pentru anul viitor acestor gușteri din as0ciații li s-au promis 5 milioane € cu condiția să se asocieze între ele. Detalii aici. Să fie mai ușor de controlat de guvernul de la București. Să mai sifoneze și banii statului român, nu doar a fraierilor din Italia. Ei bine, eu l-aș numi Ministerul Cumpărării Voturilor Românilor din Străinătate. Sau, cu voia dvs., a românilor de pretutindeni. Nu vă prefaceți că nu știați că anul viitor sunt două campanii electorale: una pentru Parlamentul European, aici nu-i miză prea mare. Dar vin prezidențialele, iar ultimul președinte român cică a fost decis de voturile românilor  ”de pretutindeni”.

PS: Când spun ”întreaga galaxie a asociațiilor” nu vă gândiți chiar la 100%. Un procent exact cine ar putea da? Oricum, mă tem că suntem în marja de eroare. Rândurile de mai sus nu sunt o resemnare, nu sunt o invitație la non-implicare. Dimpotrivă, vă chem pe toți cei care puteți să faceți ce vă stă în puteri. O mai mare implicare a comunității românești în Italia (sau aiurea), nu strică. Ceea ce însă vă rog din răsputeri este să nu vă lăsați înșelați de nimeni! Cereți lămuriri, cereți CHITANȚE, cereți dovezi scrise nu vorbe! Luați-i la rost pe cei care vă reprezintă sau au diverse roluri în aceste asociații românești. Iar când dați de gușteri, DENUNȚAȚI! Faceți public, că dacă de Dumnezeu nu se tem, poate le e rușine de oameni. Măcar de gura lumii să dea înapoi. Iar dacă nu corespund, schimbați-i! Este singurul mod prin care putem progresa. În țară și afară!

Christos a înviat!


Ferice zi ce-am aşteptat
În fine ni te-ai arătat:
Christos din morţi a înviat.
Aleluia, Aleluia, Aleluia.

Cerescul Rege s-a ivit
Frumos ca crinul înflorit,
Ca soarele la răsărit.
Aleluia, Aleluia, Aleluia.

Sub pasul Lui învingător
S-aşterne iadu-ngrozitor,
Cu freamăt surd, asurzitor.
Aleluia, Aleluia, Aleluia.

S-aştern călăii tremurând,
S-aştern duşmanii Celui blând,
S-aştern cu toţii rând pe rând.
Aleluia, Aleluia, Aleluia.

Şi legănat pe-aripi de vânt
S-aude-un cântec dulce, sfânt,
Cântat de cer şi de pământ.
Aleluia, Aleluia, Aleluia.

De când cerul e senin
Să mai nutreşti în piept suspin?
De ce mai plângi popor creştin?
Aleluia, Aleluia, Aleluia.

Alungă-acum orice oftat
Şi în suflet mângâiat:
„Christos din morţi a înviat!”
Aleluia, Aleluia, Aleluia.

„Cu El şi eu voi învia,
Pe urma Lui de voi călca:
Isuse fii Tu partea mea!”
Aleluia, Aleluia, Aleluia.

Imaginile de mai sus au fost surprinse la Utrenia Învierii, oficiată de preotul greco-catolic Dumitru Petrovan, sâmbătă 4 mai 2013, în parohia din Villafranca di Verona. Iar cele de mai jos, la Sf. Liturghie din duminica Paștilor. La sfârșitul liturghiei am avut plăcerea de a fi salutați în numele administrației comunale din oraș, de către primarul Mario Faccioli.

Un Paște binecuvântat tuturor!

foto: Tony Criste

Vinitaly 2013


Vinitaly Verona este, probabil, cel mai mare și mai cunoscut târg de vin din lume. Cu siguranță este cel mai mare târg de vin din Italia. Un bilet de intrare costă 50 € pe zi, iar expozanții plătesc de la câteva mii de euro pentru câțiva metri pătrați până la zeci de mii, poate chiar peste 100 000 € pentru standurile mai mari. ”Toate astea doar pentru a fi prezenți aici.”, după cum îmi spunea un producător piemontez, care pentru a fi prezent împărțise standul cu un alt producător din Puglia, sudul Italiei. Astfel, a limitat costurile cu ”prezența” la 4 000 €.

Vinitaly 2013 pe scurt: un milion de pahare folosite pentru 4200 firme expozante din 20 de țări, 148 000 de vizitatori, 53 000 vizitatori din afara Italiei. 10% mai mulți vizitatori față de anul trecut. (sursa: http://www.gamberorosso.it). Mai multe cifre despre Vinitaly aici.

Anul acesta, în cadrul Vinitaly,  am avut privilegiul de a fi ”premiat” cu diploma de degustător obținută în urma cursului de degustător organizat de ONAV. Festivitatea a avut loc la standul consorțiului Soave, după cum se poate vedea din imaginile de mai jos.

După festivitate, bucuroși de noua insignă ONAV, am hălăduit de la un expozant la altul, pahar după pahar. În prima zi, duminică 07/04  am încercat să  degust orice numai Merlot, Cabernet Sauvignon, Chardonnay sau Pinot Noir nu. Din motive lesne de înțeles, Vinitaly este o vitrină prea bogată ca să ratezi întâlnirea cu vinuri mai puțin cunoscute sau răspândite. Astfel, am făcut cunoștință cu o sticlă de Franconia de la un producător din Friuli Veneția Iulia, care produce anual doar aproximativ 1 000 de sticle din vinul respectiv, un Schiopettino, un Tazzelenghe. De asemenea, un Burson produs lângă Ravenna (poate și cu ajutorul românilor, în zona respectivă muncesc mulți sălăjeni de-ai noștri în agricultură. Și eu am cules struguri pe-acolo, vreme în urmă). Tot duminică am fost martorii unui nou record mondial: cel mai mare ”hurdău” din lume, aparține firmei veroneze Menegolli: 425 de hectolitri, echivalentul a 56 666 sticle. Se numește ”Romeo și Julieta”. Ca o paranteză, patronii firmei mi-au fost colegi la cursul ONAV.

Ziua de miercuri, ultima zi de târg, a doua pentru mine, am dedicat-o regiunilor mai îndepărtate, mai greu accesibile sau mai deosebite. Așa că un Riesling dintr-o vale neozeelandeză, un vin din provincia Aosta (provincie francofonă din Italia), din insula Ischia, un Saperavi georgian ținut în anfore sau altul produs lângă Odessa, toate astea mi-au atras atenția.  Evident, dacă între ele am fost  distrat de un Chateauneuf du Pape, un Amarone della Valpolicella sau vreun Primitivo di Manduria, o Marsala, care-i problema? Merită să mai amintesc Fallanghina, Greco di Tufo, Aglianico, Taurasi etc. Oricum, o să uit dintre ele sigur câteva.  Dintre cele dulci remarc Moscato di Trani, cules târziu, stafidit pe vie. Un spectacol!

La standul Masi Agricola mi-a atras atenția mulțimea care stătea la coadă și nu știam de ce, era vorba de înghețată pe bază de …Recioto. Merită o mențiune specială Masi Agricola, unde primirea a fost  discretă, dar am avut plăcerea ca acest neajuns să fie îndreptat de Vania Faccincani, responsabil comercial Masi,  care m-a ghidat printre bijuteriile firmei veroneze (Passo Blanco, Passo Doble, Valpolicella, Amarone Costasera, Oseletta etc.). M-a ghicit repede: ”nu ești veronez!”, apoi mi-a spus că România e o piață bună pentru ei (în România sunt reprezentați de Cramele Recaș). Un vin minunat, un ghid pe măsură.

Ei bine, Vinitaly s-a terminat, vă doresc ”Un bun Vinitaly”! 2014.

Foto: