Arhiva

Posts Tagged ‘Ziua Naţională a României la Villafranca (VR)’

Și Afară ca în țară!

2 decembrie 2013 2 comentarii

Am auzit că în România s-a desfășurat o campanie cu tâlc intitulată  ”Vreau o țară ca Afară!”  Prin ”afară” înțelegând lumea civilizată, Europa, America de Nord, poate Australia, Noua Zeelandă etc. Sperăm că inițiatorii acestei campanii nu au luat ca model românii de-”afară”.

foto: www.vreauotaracaafara2012.wordpress.com

Vreau o țară ca afară!

Întreaga galaxie a asociațiilor românești din Italia se învârte în jurul ”brand”-ului național al momentului: mici și manele. Mă rog, adăugați voi variațiunile pe aceeași temă: sărmăluțe, muzică populară, adăugați bere cât încape etc. În jurul asociațiilor și mai ales în spatele lor, se învârt tot felul de gușteri mari și mici puși pe căpătuială, foarte dornici de a-ți smulge două trei lacrimi pe teme de bun simț (zile naționale, parohii românești, ajutoare pentru nevoiașii din țară sau chiar din Italia, femei bătute de soții/concubinii lor bețivi, repatrieri de români decedați printre străini, reprezentarea românilor în cadrul instituțiilor italiene sau românești), dar de fapt, vai, scopul lor final este același: cum să-ți poată vinde un mic și o manea. Cum să-ți scoată doi creițari din buzunar. Sigur, o parte din bani o să ajungă acolo: la ziua națională, la parohie, la nevoiașul din țară etc., dar ei, gușterii, o să găsească o modalitate de a te  ”face”. O să aibă mereu ceva de oferit la cele mai bune prețuri: o pizzerie unde să te duci în scopuri caritabile, un ansamblu de dănțăuși care tocmai face un turneu prin Italia, o firmă de transport care te poate servi la cele mai bune prețuri, un furnizor de telefonie, completarea formularelor 730 la juma de preț, un ceva, orice. Apoi, întâmplător, afli că pizzeria este a unui prieten de-al gușterului, dănțăușii sunt în combinația lui, vânzătorul de telefonie așijderea. Deci și dacă nu i-a intrat nimic direct în buzunar, și-a aranjat niște pile. Totul în așteptarea mirosului îmbietor de mici. Răbdare, tinere, o să ajungi și acolo, ai răbdare. Iar dacă după multă răbdare, multe minciuni, multe minciuni, tot nu reușești să vinzi micii mult doriți, pentru că terenul este deja ocupat de alți gușteri, atunci încerci altceva: vinzi micii cu scopul declarat de a promova România, Transilvania, Muntenia, Moldova etc. ,”vai țărișoara noastră”, Caragiale unde ești? Nu le scapă aproape nimic: Moș Crăciun lucrează pentru ei, Sfântă Măria și ea, ”Ferragosto”, Noapte Albă, Halloween, tot, râul, ramul. Fum să iasă, că micii și manelele sunt pe-aproape. Îți spun că ei vor să dea românilor undițe, nu pești,  cu alte cuvinte să îi ajute să se descurce singuri, să nu aștepte de la alții. Dar undițele rămân încâlcite undeva în promisiunile lor electorale, iar la orizont apar …micii. Din aceste cauze m-am ferit întotdeauna de asociațiile de români, ba chiar și de unii români din Italia. Anul trecut, am întors foaia: împreună cu mulți români inimoși și generoși, în jurul unui preot deosebit, am organizat Ziua Națională a României la Villafranca di Verona. Detalii aici. A fost un succes nu doar de public, a fost un succes pentru că a avut acel farmec pe care-l au începuturile, speram într-un început comunitar, al unei asocieri curate, de oameni fără scopuri ascunse. Majoritatea organizatorilor nu am avut niciun interes direct, dacă nu cel de a promova solidaritatea între românii din Villafranca și împrejurimi. Sigur că au fost costuri și nu puține, am organizat totul cu bani mulți de la oameni puțini, anonimi până la urmă. Au ieșit în schimb în evidență, ca uloiul pă păsulă, doar …câți? Spuneți voi!

Apropos, nu vi se pare ciudat că în ultimii ani serbările naționale la românii din Italia s-au înmulțit ca prin minune? Și că se dă un adevărat ”război” pe săli de spectacol, pe date, pe cântăreți etc.? Voi chiar credeți că organizatorii acestor ”feste” sunt năpădiți de sentimentul național? Dacă îi întrebați ce se sărbătorește la 1 Decembrie sunt șanse să vă dea un răspuns incomplet, într-o română aproximativă. Vă vine să credeți câte zeci de mii de euro le intră în buzunare la o ”zi națională”? În tot acest timp ați văzut o situație financiară a vreunei astfel de asociații?  V-a spus cineva vreodată cât a costat x,y, z cheltuieli pentru o sărbătoare sau alta? Nu, pentru că dă cu rest. Iar restul intră în buzunare… Nu la Moș Crăciun! Iar ambasadele, consulatele? Parcă sunt atrase de nebuloasele astea, important pare a fi doar să te urci pe scenă și să intonezi imnul național (eventual fără versuri, ca fotbaliștii). Iar la centrala MAE toate astea trec drept activități de reprezentare a românilor din străinătate! Vă rog să mă scuzați, am greșit,  termenul corect este ”românii de pretutindeni”! Există chiar un minister cu același nume, iar pentru anul viitor acestor gușteri din as0ciații li s-au promis 5 milioane € cu condiția să se asocieze între ele. Detalii aici. Să fie mai ușor de controlat de guvernul de la București. Să mai sifoneze și banii statului român, nu doar a fraierilor din Italia. Ei bine, eu l-aș numi Ministerul Cumpărării Voturilor Românilor din Străinătate. Sau, cu voia dvs., a românilor de pretutindeni. Nu vă prefaceți că nu știați că anul viitor sunt două campanii electorale: una pentru Parlamentul European, aici nu-i miză prea mare. Dar vin prezidențialele, iar ultimul președinte român cică a fost decis de voturile românilor  ”de pretutindeni”.

PS: Când spun ”întreaga galaxie a asociațiilor” nu vă gândiți chiar la 100%. Un procent exact cine ar putea da? Oricum, mă tem că suntem în marja de eroare. Rândurile de mai sus nu sunt o resemnare, nu sunt o invitație la non-implicare. Dimpotrivă, vă chem pe toți cei care puteți să faceți ce vă stă în puteri. O mai mare implicare a comunității românești în Italia (sau aiurea), nu strică. Ceea ce însă vă rog din răsputeri este să nu vă lăsați înșelați de nimeni! Cereți lămuriri, cereți CHITANȚE, cereți dovezi scrise nu vorbe! Luați-i la rost pe cei care vă reprezintă sau au diverse roluri în aceste asociații românești. Iar când dați de gușteri, DENUNȚAȚI! Faceți public, că dacă de Dumnezeu nu se tem, poate le e rușine de oameni. Măcar de gura lumii să dea înapoi. Iar dacă nu corespund, schimbați-i! Este singurul mod prin care putem progresa. În țară și afară!

Invitaţie

30 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

Pentru o mai bună vizualizare daţi click pe imagine.